HÂRBÁREŢ, -Ă, hârbareţi, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HÂRBÁREŢ, -IŢĂ, hârbareţi, -iţe, adj. 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Hoinar; hârbar, afemeiat. – Din hârb + suf. -areţ.
(Dicţionarul limbii române moderne)
hârbáreţ adj. m., pl. hârbáreţi; f. sg. hârbáreţă, pl. hârbáreţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
hârbár(eţ), hârbáreţă, adj. (reg., înv.) 1. lacom. 2. desfrânat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
HÂRBÁREŢ s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HÂRBÁREŢ, -IŢĂ, hârbareţi, -iţe, adj. 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Hoinar; hârbar, afemeiat. – Din hârb + suf. -areţ.
(Dicţionarul limbii române moderne)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
hârbár(eţ), hârbáreţă, adj. (reg., înv.) 1. lacom. 2. desfrânat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
HÂRBÁREŢ s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.
(Dicţionar de sinonime)