hărnicel
HĂRNICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, hărnicei, -ele, adj. Hărnicuţ. – Harnic + suf. -el.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
hărnicél adj. m., pl. hărnicéi; f. sg. hărnicícă/hărniceá; pl. hărnicéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
hărnicél adj. m., pl. hărnicéi; f. sg. hărnicícă/hărniceá; pl. hărnicéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)