hătcăi
[Conjugare]
HĂTCĂÍ, hătcăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A huidui. [Var.: hâtcâí vb. IV] – Cf. scr. h a j k a t i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
hătcăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hătcăiésc, imperf. 3 sg. hătcăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hătcăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
hătcăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hătcăiésc, imperf. 3 sg. hătcăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hătcăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)