IŞLICÁR, işlicari, s.m. (Înv.) 1. Persoană care purta işlic; p. ext. boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste. 2. Fabricant sau negustor de işlice. – Işlic + suf. -ar.(Dicţionarul explicativ al limbii române)
işlicár s. m., pl. işlicári(Dicţionar ortografic al limbii române)