ișpan dex - definiţie, sinonime, conjugare

ișpan

ŞPAN s.m. (Ban., Trans. SV) Nobil care stăpînea sau administra un ţinut. Cine va ţine vrăji, aceia să să de şpanilor, să nu să vor lăsa. SAVA, AŞEZĂMÎNTURILE. Din mila... şpanului săcuilor. SA, 2r. Ishpan. Castellanus. Comes. AC, 344; cf. PP, 3. ♦ (Mold.) Nobil. Izvorîia den toată lumea la Italiia, pentru să fie în volniciia Italiei şpan, adecă nemiş, cum dzic leşii şlehtici. NCL I, 47; cf. M. COSTIN; N. COSTIN.\r\nVariante: işpan (AC, 344; PP, 3).\r\nEtimologie: magh. spán, ispán.\r\nCf. ş l e a h t i c.
(Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali)

işpán, işpáni, s.m. (înv.) 1. prefect, fişpan. 2. nobil. 3. logofăt, jupân, administrator.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: is isp ispa

Cuvinte se termină cu literele: an pan span