iacobine

IACOBÍN, iacobini, s.m., adj.m. 1. S.m. Călugăr dominican. 2. S.m. Membru al celei mai radicale grupări revoluţionare franceze, în perioada revoluţiei din 1789-1794; p. ext. democrat cu idei foarte avansate. 3. Adj.m. Care aparţine iacobinilor (1), privitor la iacobini. – Din fr. jacobin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IACOBÍN¹ ~i m. 1) ist. Membru al clubului revoluţionar democrat de orientare radicală din timpul revoluţiei burgheze din Franţa de la sfârşitul sec. XVIII. 2) înv. Partizan al unei democraţii centralizate. /<fr. jacobin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IACOBÍN² ~ă (~i, ~e) ist. Care este caracteristic pentru iacobini; de iacobini. /<fr. jacobin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IACOBÍN s.m. 1. Călugăr dominican. 2. Membru al celei mai radicale grupări revoluţionare din timpul revoluţiei franceze, care a dus lupta contra monarhiştilor şi feudalilor. ♦ (Fig.) Revoluţionar consecvent. [Var. jacobin s.m. / cf. fr. jacobin].
(Dicţionar de neologisme)

IACOBÍN, -Ă s. m. f. 1. călugăr dominican. 2. membru al celei mai radicale grupări din timpul Revoluţiei Franceze, care a dus lupta contra monarhiştilor şi feudalilor. 3. (fig.) partizan înfocat al democraţiei. (< fr. jacobin)
(Marele dicţionar de neologisme)

iacobín s. m., adj. m. (sil. ia-), pl. iacobíni; f. sg. iacobínă, pl. iacobíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)