ialoviță

IÁLOVIŢĂ, ialoviţe, s.f. (Înv. şi reg.) Vacă mare şi grasă. – Din bg., scr. jalovica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IÁLOVIŢ//Ă ~e f. Vacă stearpă, ţinută şi îngrăşată pentru carne. /<bulg., sl. jalovica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ialovíţă (ialovíţe), s.f. – Vacă îngrăşată pentru a fi sacrificată. Sl. (bg., sb., rus.) jalovica „văcuţă”, din sl. jalovŭ „sterp” (Cihac, II, 147; Conev 57; DAR). Este dublet al lui iloave, s.f. (fleacuri, nimicuri), în Trans. de Nord, din rut. jalovyi „sterp” (DAR).
(Dicţionarul etimologic român)

ialovíţă s.f., g.-d. art. ialovíţei; pl. ialovíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ialovíţă, ialovíţe, s.f. (înv. şi reg.) 1. vacă mare şi grasă. 2. bir plătit în vaci.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)