iamb dex - definiţie, sinonime, conjugare

iamb

IAMB, iambi, s.m. Picior de vers compus din două silabe, dintre care, în prozodia antică, prima este scurtă şi a doua lungă, iar în prozodia modernă, prima este neaccentuată, iar cea de-a doua accentuată. – Din fr. iambe, lat. iambus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IAMB ~i m. 1) (în versificaţia antică) Unitate ritmică formată din două silabe, dintre care prima era scurtă şi a doua lungă. 2) (în versificaţia modernă) Unitate ritmică formată din două silabe cu accentul pe a doua. [Monosilabic] /<fr. iambe, lat. iambus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

iámb (iámbi), s.m. – Picior de vers compus din două silabe. – Var. (înv.) iambos. Ngr. ἴαμβος (Gáldi 196). Sec. XVIII. – Der. iambic, adj., din fr. iambique.
(Dicţionarul etimologic român)

IAMB s.m. 1. Unitate ritmică a versului compusă dintr-o silabă scurtă şi una lungă sau dintr-una neaccentuată şi una accentuată. 2. (La greci) Satiră populară de expresie familiară. [Cf. fr. ïambe, lat. iambus, gr. iambos].
(Dicţionar de neologisme)

IAMB s. m. 1. picior de vers dintr-o silabă scurtă (neaccentuată) şi una lungă (accentuată). 2. (la greci) satiră populară de expresie familiară. (< fr. ïambe, lat. iambus)
(Marele dicţionar de neologisme)

iamb s. m., pl. iambi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ia iam

Cuvinte se termină cu literele: mb amb