iambic
IÁMBIC, -Ă, iambici, -ce, adj. Care aparţine iambilor, privitor la iambi; scris în iambi. ♢ Metru iambic = sistem de versificaţie care are la bază iambul. – Din fr. iambique, lat. iambicus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IÁMBI//C ~că (~ci, ~ce) Care constă din iambi. ♢ Metru ~ sistem de versificaţie având la bază iambul. /<fr. iambique, lat. iambicus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IÁMBIC, -Ă adj. (Despre versuri) Format din iambi. ♢ Metru iambic = sistem de versificaţie având la bază iambul. [Cf. fr. iambique, lat. iambicus].
(Dicţionar de neologisme)
IÁMBIC, -Ă adj. (despre versuri) format din iambi. o metru ~ = sistem de versificaţie având la bază iambul. (< fr. ïambique, lat. iambicus)
(Marele dicţionar de neologisme)
iámbic adj. m. (sil. iam-), pl. iámbici; f. sg. iámbică, pl. iámbice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IÁMBI//C ~că (~ci, ~ce) Care constă din iambi. ♢ Metru ~ sistem de versificaţie având la bază iambul. /<fr. iambique, lat. iambicus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
IÁMBIC, -Ă adj. (despre versuri) format din iambi. o metru ~ = sistem de versificaţie având la bază iambul. (< fr. ïambique, lat. iambicus)
(Marele dicţionar de neologisme)
iámbic adj. m. (sil. iam-), pl. iámbici; f. sg. iámbică, pl. iámbice
(Dicţionar ortografic al limbii române)