ian

IAN interj. (Pop.) Ia! (1, 2). – Ia + ni (= ne).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

-IÁN², -IÁNĂ, suf. „Referitor la...”, „propriu, specific (cuiva)”; „locuitor al, locuitoare a...”. (din fr. -ien, -ienne, cf. lat. -ianus)
(Marele dicţionar de neologisme)

ian interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IAN interj. v. iată, uite, vezi.
(Dicţionar de sinonime)