IÁRNĂ, ierni, s.f. 1. Anotimpul cel mai friguros, care urmează după toamnă şi precedă primăvara, cuprins între solstiţiul de la 22 decembrie şi echinocţiul de la 21 martie. ♢ Loc. adj. De iarnă = necesar în timpul iernii; care se face iarna. ♢ Loc. adv. De cu iarnă = fiind încă iarnă. ♦ (Adverbial; în forma iarna) În timpul iernii. 2. Fig. An. – Lat. hiberna [tempora].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IÁRNĂ ierni f. Anotimpul cel mai friguros al anului care urmează după toamnă şi cuprinde lunile decembrie, ianuarie şi ferbuarie. ♢ Astă-~ iarna trecută. La ~ în timpul iernii viitoare. De ~ a) necesar pentru iarnă; b) care are loc în acest anotimp. De cu ~ încă din timpul iernii. Iarna n-o mănâncă lupii iarna nu trece fără geruri şi viscole. [G.-D. iernii] /<lat. hibernum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IÁRNA adv. În timpul iernii; pe timp de iarnă. /<lat. hibernum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
iárnă (iérni) s.f. – Anotimpul cel mai friguros, între toamnă şi primăvară. Mr. iar(n)ă, megl. iarnă, istr. iǫrnę. Lat. (tempora) hiberna (Diez, I, 239; Puşcariu 758; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 800; REW 4126; DAR), cf. it. (in)verno, fr. hiver, sp. invierno, port. inverno. Pl. ierne e înv. Der. ierna, vb. (a petrece iarna; a fi iarnă; a paşte vitele în timpul iernii), care poate de asemenea reprezenta direct lat. hibernāre, cf. mr. arnedz (Puşcariu 768; DAR); iernător, adj. (care iernează); iernat, s.n. (faptul de a ierna); iernăreţ, adj. (de iarnă); iernos, adj. (de iarnă); iernatic, adj. (de iarnă); iernoşa, vb. refl. (a se apropia iarna); înierna, vb. (a ierna; a începe să se facă frig); desierna, vb. (a se apropia primăvara).
(Dicţionarul etimologic român)
iárnă s. f., g.-d. art. iérnii; pl. ierni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sturz de iárnă s. m. + prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ástă-iárnă adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FLORI-DE-IÁRNĂ s. pl. v. crizantemă, dumitriţă, tufănică.
(Dicţionar de sinonime)
IÁRNĂ s. sezonul alb.
(Dicţionar de sinonime)
VERDEAŢA-IÉRNII s. v. brăbănoc, merişor, perişor.
(Dicţionar de sinonime)
STURZ DE IÁRNĂ s. v. cocoşar.
(Dicţionar de sinonime)
MARTIN-DE-IÁRNĂ s. v. martin-mare, pes-car-de-mare, pescar-mare.
(Dicţionar de sinonime)
PRESURĂ-DE-IÁRNĂ s. v. pasărea-omătului.
(Dicţionar de sinonime)
TRANDAFIR-DE-IÁRNĂ s. v. spânz.
(Dicţionar de sinonime)
SALATĂ DE IÁRNĂ s. v. barba-caprei, salsifi, scorţonera.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Iarna ≠ vara
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IÁRNĂ ierni f. Anotimpul cel mai friguros al anului care urmează după toamnă şi cuprinde lunile decembrie, ianuarie şi ferbuarie. ♢ Astă-~ iarna trecută. La ~ în timpul iernii viitoare. De ~ a) necesar pentru iarnă; b) care are loc în acest anotimp. De cu ~ încă din timpul iernii. Iarna n-o mănâncă lupii iarna nu trece fără geruri şi viscole. [G.-D. iernii] /<lat. hibernum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
iárnă (iérni) s.f. – Anotimpul cel mai friguros, între toamnă şi primăvară. Mr. iar(n)ă, megl. iarnă, istr. iǫrnę. Lat. (tempora) hiberna (Diez, I, 239; Puşcariu 758; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 800; REW 4126; DAR), cf. it. (in)verno, fr. hiver, sp. invierno, port. inverno. Pl. ierne e înv. Der. ierna, vb. (a petrece iarna; a fi iarnă; a paşte vitele în timpul iernii), care poate de asemenea reprezenta direct lat. hibernāre, cf. mr. arnedz (Puşcariu 768; DAR); iernător, adj. (care iernează); iernat, s.n. (faptul de a ierna); iernăreţ, adj. (de iarnă); iernos, adj. (de iarnă); iernatic, adj. (de iarnă); iernoşa, vb. refl. (a se apropia iarna); înierna, vb. (a ierna; a începe să se facă frig); desierna, vb. (a se apropia primăvara).
(Dicţionarul etimologic român)
iárnă s. f., g.-d. art. iérnii; pl. ierni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sturz de iárnă s. m. + prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ástă-iárnă adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FLORI-DE-IÁRNĂ s. pl. v. crizantemă, dumitriţă, tufănică.
(Dicţionar de sinonime)
IÁRNĂ s. sezonul alb.
(Dicţionar de sinonime)
VERDEAŢA-IÉRNII s. v. brăbănoc, merişor, perişor.
(Dicţionar de sinonime)
STURZ DE IÁRNĂ s. v. cocoşar.
(Dicţionar de sinonime)
MARTIN-DE-IÁRNĂ s. v. martin-mare, pes-car-de-mare, pescar-mare.
(Dicţionar de sinonime)
PRESURĂ-DE-IÁRNĂ s. v. pasărea-omătului.
(Dicţionar de sinonime)
TRANDAFIR-DE-IÁRNĂ s. v. spânz.
(Dicţionar de sinonime)
SALATĂ DE IÁRNĂ s. v. barba-caprei, salsifi, scorţonera.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Iarna ≠ vara
(Dicţionar de antonime)