iască dex - definiţie, sinonime, conjugare
IÁSCĂ s.f. Nume dat mai multor ciuperci parazite în formă de copită de cal, uscate şi tari, care cresc pe trunchiul arborilor şi care, tratate special, erau folosite, în trecut, la aprins focul sau, în medicina populară, ca hemostatic (Fomes şi Phellinus). ♢ Expr. A se face iască = a) a se usca; b) a slăbi foarte mult. – Lat. esca „hrană; medicament”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IÁSCĂ f. 1) Ciupercă parazită lemnoasă, în formă de copită, care creşte pe trunchiul unor arbori. 2) înv. Material preparat din această ciupercă şi folosit la aprins focul cu ajutorul amnarului şi al cremenei. 3) Produs alimentar lipsit de orice gust. /<lat. esca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

iáscă s.f. – Nume dat mai multor ciuperci parazite, uscate şi tari, care cresc pe trunchiul arborilor (Fomes igniarius). – Mr., megl. iască. Lat. ēsca (Diez, I, 163; Densusianu, Hlr., 189; Puşcariu 759; Candrea-Dens., 804; REW 2913; DAR), cf. alb. eskë, askë (Meyer 97; Philippide, II, 640), it., prov. esca, fr. èche, sp. yesca, ngr. ἤσϰα, ἴσϰα. Forma de pl. ieşti (DAR), este practic ieşită din uz. – Der. iescos, adj. (ca iasca, uscat). Din rom. provin sb. jeska „hrană” (Candrea, Elemente, 406), ţig. yeska (Wlislocki 92).
(Dicţionarul etimologic român)

iáscă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IÁSCĂ s. (BOT.) 1. (Fomes igniarius) (Munt.) babiţă, (Mold.) băcălie, (Transilv.) copită. 2. (Ganoderma applanatum) = babiţă, băcălie de fag.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ia ias iasc

Cuvinte se termină cu literele: ca sca asca