ibrișim dex - definiţie, sinonime, conjugare

ibrișim

ibrişim ibrişim
IBRIŞÍM s.n. v. ibrişin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IBRIŞÍN, ibrişine, s.n. Fir de aţă albă sau colorată, răsucită, din bumbac sau din mătase, înfăşurat pe un sul subţire de carton şi întrebuinţat la cusut, la brodat sau la împletit. ♢ Expr. (Reg.) A-i trage (cuiva) un ibrişin pe la nas = a ironiza. ♦ Papiotă. [Var.: ibrişím s.n.] – Din tc. ibrişim.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IBRIŞÍN ~e n. Fir de aţă de mătase sau de bumbac răsucit, folosit la cusut, brodat sau tricotat. ♢ A-i trage cu ~ pe la nas a) a lua în râs pe cineva; b) a vorbi cuiva despre ceva neplăcut, jenant. [Sil. i-bri-] /<turc. ibrişim
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ibrişím (ibrişímuri), s.n. – Fir de mătase răsucit. – Var. ibrişin. Tc. ibrişim (Roesler 593; Şeineanu, II, 222), cf. bg. ibrisim. – Der. ibrişimgiu, s.m. (negustor de mărunţişuri), din tc. ibrişimci.
(Dicţionarul etimologic român)


Cuvinte care încep cu literele: ib ibr ibri ibris ibrisi

Cuvinte se termină cu literele: im sim isim risim brisim