ibric

IBRÍC, ibrice, s.n. Vas cilindric, de metal, cu cioc şi cu coadă lungă, care serveşte îndeosebi la fiert cafeaua, ceaiul etc. ♦ Vas de metal sau de pământ în formă de urcior, uneori ornamentat, în care se ţine apa. – Din tc. ibrik.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IBRÍ//C ~ce n. 1) Vas de metal, cu coadă lungă şi cu cioc, folosit, îndeosebi, pentru a fierbe cafeaua. 2) Vas de metal sau de lut asemănător cu un urcior, în care se ţine apă. [Sil. i-bric] /<turc. ibrik
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ibríc (ibríce), s.n. – Vas cilindric cu coadă lungă. – Mr., megl. ibric. Tc. ibrik (Roesler 593; Şeineanu, II, 222; Lokotsch 894), cf. ngr. ἰμπρίϰι, alb. brik, bg., sb. ibrik. – Der. ibrictar, s.m. (înv., slujbaş la curte care dădea domnitorului ibricul), din tc. ibriktar.
(Dicţionarul etimologic român)

ibríc s. n. (sil. -bric), pl. ibríce
(Dicţionar ortografic al limbii române)