ibricel

IBRICÉL, ibricele, s.n. Diminutiv al lui ibric. – Ibric + suf. -el.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ibricél s. n. (sil. -bri-), pl. ibricéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: ib ibr ibri ibric ibrice

Cuvinte se termină cu literele: el cel icel ricel bricel