ic dex - definiţie, sinonime, conjugare
IC, icuri, s.n. (Reg.) Pană de despicat lemne. – Din magh. ík (lit. ék).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IC ~uri n. reg. Pană pentru despicat lemne sau pentru a fixa unele piese sau elemente de construcţie. /<ung. ik
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ic (ícuri), s.n. – Pană de despicat lemne. Mag. ik (Cihac, II, 508; Gáldi, Dict., 93). – Der. icui, vb. (a pune o pană, a înţepeni).
(Dicţionarul etimologic român)

-ÍC, -Ă suf. 1. „referitor la...”, „propriu...”. 2. (chim) „oxacid; sare metalică”. 3. „de forma”, „cu aspect”. (< fr. -ique, engl. -ic, germ. -isch, cf. lat. -icus)
(Marele dicţionar de neologisme)

ic s. n., pl. ícuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IC s. pană, (reg.) nadă, penuş, (Maram.) cui, (Ban.) găvozd, (Transilv. şi Ban.) ţintă. (~ de despicat lemne.)
(Dicţionar de sinonime)