iconice

ICÓNIC, -Ă, iconici, -ce, adj. Referitor la imagine, care aparţine imaginii. ♦ Care are caracter de reproducere figurativă. ♦ (Despre semne) Asemănător cu realitatea pe care o indică. – Din fr. iconique, engl. iconic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ICÓNI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de imagine; propriu imaginii. /<fr. iconique, germ. ikonisch
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ICÓNIC, -Ă adj. În felul icoanelor; de icoană. ♦ Relativ la imagini. ♦ (Despre semne) Caracterizat printr-o asemănare cu realitatea pe care o indică. [Cf. it. iconico, germ. ikonisch].
(Dicţionar de neologisme)

ICÓNIC, -Ă adj. în felul icoanelor. ♢ referitor la imagine. ♢ cu caracter de imagine figurativă. ♢ (despre semne) caracterizat printr-o asemănare cu realitatea. (< fr. iconique, engl. iconic)
(Marele dicţionar de neologisme)

icónic adj. m., pl. icónici; f. sg. icónică, pl. icónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)