iconodul

ICONODÚL, -Ă, iconoduli, -e, s.m. şi f. Adept al cultului icoanelor. – Din fr. iconodule.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ICONODÚL ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) Adept al cultului icoanelor. 2) fig. Persoană care apară valorile normelor consacrate prin tradiţie. /<fr. iconodule
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ICONODÚL, -Ă s.m. şi f. (Liv.) Adept al cultului icoanelor. ♦ (Fig.) Cel care acceptă integral, fără spirit critic, autoritatea unei valori consacrate. [< fr. iconodule, cf. gr. eikon – imagine, dulos – sclav].
(Dicţionar de neologisme)

ICONODÚL, -Ă s. m. f. 1. adept al cultului icoanelor. 2. (fig.) cel care acceptă integral, fără spirit critic, autoritatea unei valori consacrate. (< fr. iconodule)
(Marele dicţionar de neologisme)

iconodúl s. m., pl. iconodúli
(Dicţionar ortografic al limbii române)