iconologie

ICONOLOGÍE s.f. 1. Ştiinţă care se ocupă cu studierea atributelor proprii diferitelor personaje din mitologia greco-romană, creştină etc., a căror cunoaştere permite artiştilor să reprezinte personajele respective. 2. Ramură a paleontologiei care studiază urmele (de locomoţie) lăsate de vertebrate pe unele sedimente. – Din fr. iconologie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ICONOLOGÍE f. 1) Ştiinţă care se ocupă cu studiul atributelor caracteristice diferitelor personaje din mitologie. 2) Disciplina care studiază şi interpretează reprezentările acestora în artele plastice. /<fr. iconologie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ICONOLOGÍE s.f. 1. Ştiinţă care studiază atributele ce caracterizează zeităţile unei mitologii, necesare artiştilor pentru a reprezenta personajele respective. ♦ (Arte) Disciplină care studiază şi interpretează reprezentările folosite în artele plastice. 2. Ramură a paleontologiei care se ocupă cu studiul urmelor de locomoţie lăsate de vertebrate pe unele sedimente. [< fr. iconologie, cf. gr. eikon – imagine, logos – studiu].
(Dicţionar de neologisme)

ICONOLOGÍE s. f. 1. ştiinţă care studiază atributele ce caracterizează personajele unei mitologii, necesare artiştilor pentru a le reprezenta. 2. repertoriu de simboluri. ♢ disciplină care studiază şi interpretează reprezentările din artele plastice. (< fr. iconologie)
(Marele dicţionar de neologisme)

iconologíe s. f., art. iconología, g.-d. iconologíi, art. iconologíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)