iconostrof
ICONOSTRÓF, iconostroafe, s.n. Instrument optic care dă imaginea răsturnată a unui obiect. – Din fr. iconostrophe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ICONOSTRÓF s.n. Instrument optic care dă imaginea răsturnată a obiectelor, folosit în gravură pentru reproducerea modelelor. [< fr. iconostrophe, cf. gr. eikon – imagine, strophe – întoarcere].
(Dicţionar de neologisme)
ICONOSTRÓF s. n. instrument optic care dă imaginea răsturnată a obiectelor, folosit în gravură. (< fr. iconostrophe)
(Marele dicţionar de neologisme)
iconostróf s. n. (sil. mf. -strof), pl. iconostroáfe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ICONOSTRÓF s.n. Instrument optic care dă imaginea răsturnată a obiectelor, folosit în gravură pentru reproducerea modelelor. [< fr. iconostrophe, cf. gr. eikon – imagine, strophe – întoarcere].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
iconostróf s. n. (sil. mf. -strof), pl. iconostroáfe
(Dicţionar ortografic al limbii române)