ideație
IDEÁŢIE s.f. Proces (psihic) de formare şi de înlănţuire a ideilor. [Pr.: -de-a-] – Din fr. idéation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IDEÁŢI//E ~i f. psih. Proces de formare şi de reliefare a ideilor în conştiinţa omului. /<fr. idéation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IDEÁŢIE, ideaţii, s.f. Proces (psihic) de formare a ideilor. [Pr.: -de-a-] – Fr. idéation.
(Dicţionarul limbii române moderne)
IDEÁŢIE s.f. 1. Proces psihic de formare a ideilor şi a conceptelor. 2. Proces de constituire, de concepere a unui plan, a unor idei etc. [Gen. -iei, var. ideaţiune s.f. / < fr. ideation].
(Dicţionar de neologisme)
IDEÁŢIE s. f. proces psihic de formare şi de înlănţuire a ideilor. (< fr. idéation)
(Marele dicţionar de neologisme)
ideáţie s. f. (sil. -de-a-ţi-e), art. ideáţia (sil. -ţi-a), g.-d. ideáţii, art. ideáţiei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IDEÁŢI//E ~i f. psih. Proces de formare şi de reliefare a ideilor în conştiinţa omului. /<fr. idéation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul limbii române moderne)
IDEÁŢIE s.f. 1. Proces psihic de formare a ideilor şi a conceptelor. 2. Proces de constituire, de concepere a unui plan, a unor idei etc. [Gen. -iei, var. ideaţiune s.f. / < fr. ideation].
(Dicţionar de neologisme)
IDEÁŢIE s. f. proces psihic de formare şi de înlănţuire a ideilor. (< fr. idéation)
(Marele dicţionar de neologisme)
ideáţie s. f. (sil. -de-a-ţi-e), art. ideáţia (sil. -ţi-a), g.-d. ideáţii, art. ideáţiei
(Dicţionar ortografic al limbii române)