ideal
[Sinonime]
IDEÁL, -Ă, ideali, -e, adj., IDEÁL, idealuri, s.n. 1. Adj. Care atinge perfecţiunea; perfect, desăvârşit. 2. Adj. Care ţine de domeniul ideilor, privitor la gândire; care există numai în mintea, în închipuirea omului; spiritual, imaterial. 3. S.n. Scopul suprem spre care se îndreaptă în mod conştient şi metodic năzuinţele şi activitatea creatoare umană în toate domeniile ei, gradul cel mai înalt şi mai greu de ajuns al perfecţiunii într-o direcţie. [Pr.: -de-al] – Din fr. idéal, lat. idealis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IDEÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care atinge culmea perfecţiunii; desăvârşit sub toate aspectele. 2) Care ţine de domeniul ideilor; existent numai în închipuirea omului, în imaginaţie; imaginar; ireal; fantastic; fictiv. [Sil. -de-al] /<lat. idealis, fr. idéal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IDEÁL2 ~uri n. 1) Reprezentare sau întruchipare a unui tip perfect. 2) Scop suprem (şi greu de atins) către care tinde cineva în viaţă sau într-un domeniu de activitate. [Sil. -de-al] /<lat. idealis, fr. idéal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IDEÁL, -Ă adj. 1. Referitor la o idee sau la ideaţie; de idei; care nu există sau nu poate exista decât în gândire; creat de gândire. 2. Perfect, desăvârşit; model. // s.n. 1. Model considerat perfect; perfecţiune pe care încearcă s-o imite un artist, un poet etc. 2. Scop suprem al existenţei, al activităţii cuiva sau a ceva. 3. (Mat.) Mulţime de elemente ale unui inel pentru care atât diferenţa dintre două elemente, cât şi produsul dintre un element al inelului şi un element al ei sunt tot elemente ale mulţimii. [Pron. -de-al, pl.s. -luri, -le. / cf. lat. idealis, fr. idéal, it. ideale].
(Dicţionar de neologisme)
IDEÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la o idee sau la ideaţie; care nu există sau nu poate exista decât în gândire. 2. perfect, desăvârşit; model. II. s. n. 1. model considerat perfect; perfecţiune pe care încearcă s-o imite un artist, un poet etc. 2. scop suprem al existenţei, al activităţii cuiva sau a ceva. 3. (mat.) mulţime de elemente ale unui inel pentru care atât diferenţa dintre două elemente, cât şi produsul dintre un element al inelului şi un element al ei sunt tot elemente ale mulţimii. (< fr. idéal, lat. idealis)
(Marele dicţionar de neologisme)
ideál adj. m. (sil. -de-al), pl. ideáli; f. sg. ideálă, pl. ideále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ideál s. n. (sil. -de-al), pl. ideáluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IDEÁL adj. 1. v. perfect. 2. v. pur. 3. (FILOZ.) imaterial, spiritual. (Elemente materiale şi ~.) 4. (FILOZ.) mintal, subiectiv.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Ideal ≠ imperfect, material, real
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IDEÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care atinge culmea perfecţiunii; desăvârşit sub toate aspectele. 2) Care ţine de domeniul ideilor; existent numai în închipuirea omului, în imaginaţie; imaginar; ireal; fantastic; fictiv. [Sil. -de-al] /<lat. idealis, fr. idéal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IDEÁL, -Ă adj. 1. Referitor la o idee sau la ideaţie; de idei; care nu există sau nu poate exista decât în gândire; creat de gândire. 2. Perfect, desăvârşit; model. // s.n. 1. Model considerat perfect; perfecţiune pe care încearcă s-o imite un artist, un poet etc. 2. Scop suprem al existenţei, al activităţii cuiva sau a ceva. 3. (Mat.) Mulţime de elemente ale unui inel pentru care atât diferenţa dintre două elemente, cât şi produsul dintre un element al inelului şi un element al ei sunt tot elemente ale mulţimii. [Pron. -de-al, pl.s. -luri, -le. / cf. lat. idealis, fr. idéal, it. ideale].
(Dicţionar de neologisme)
IDEÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la o idee sau la ideaţie; care nu există sau nu poate exista decât în gândire. 2. perfect, desăvârşit; model. II. s. n. 1. model considerat perfect; perfecţiune pe care încearcă s-o imite un artist, un poet etc. 2. scop suprem al existenţei, al activităţii cuiva sau a ceva. 3. (mat.) mulţime de elemente ale unui inel pentru care atât diferenţa dintre două elemente, cât şi produsul dintre un element al inelului şi un element al ei sunt tot elemente ale mulţimii. (< fr. idéal, lat. idealis)
(Marele dicţionar de neologisme)
ideál adj. m. (sil. -de-al), pl. ideáli; f. sg. ideálă, pl. ideále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ideál s. n. (sil. -de-al), pl. ideáluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IDEÁL adj. 1. v. perfect. 2. v. pur. 3. (FILOZ.) imaterial, spiritual. (Elemente materiale şi ~.) 4. (FILOZ.) mintal, subiectiv.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Ideal ≠ imperfect, material, real
(Dicţionar de antonime)