idee
[Sinonime]
IDÉE, idei, s.f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoaşterii logice; noţiune, concept. 2. Principiu, teză cuprinzătoare, teză fundamentală, concepţie, gândire, fel de a vedea. ♦ Opinie, părere, gând, convingere, judecată. ♢ Expr. A avea idee = a avea cunoştinţe (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamaţie de dezaprobare. Dă-mi o idee = ajută-mă cu o sugestie sau să găsesc o soluţie. ♦ Intenţie, plan, proiect. 3. (În expr.) Idee fixă = imagine, gând delirant izolat, intens şi durabil, lipsit de raţiune. ♦ Teamă, grijă cu privire la ceva, panică. ♢ Expr. (Fam.) A băga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face să se îngrijoreze, să se teamă sau a se îngrijora, a se teme. 4. (În expr.) O idee (de...) = o cantitate mică, redusă etc. O idee mai mare. – Din fr. idée, lat. idea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IDÉ//E ~i f. 1) Reprezentare generală şi abstractă, care se formează în conştiinţa omului, despre un obiect sau despre un fenomen; concept; noţiune. 2) Rezultat al procesului de gândire; gând. ♢ ~ fixă idee care stăruie mereu în mintea cuiva; idee obsedantă. A avea ~ a avea cunoştinţe sumare despre ceva. 3) Fel de a vedea lucrurile din jur, de a reprezenta realitatea. 4) Concepţie de bază a unei opere. ~ea romanului. ~ea spectacolului. 5) Intenţie de a întreprinde ceva. [Sil. de-e-] /<lat., gr. idea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
idée (idéi), s.f. – 1. Noţiune, concept, gînd. – 2. Cantitate mică, strop, fărîmă. – Mr. idee. Fr. idée; în mr., din ngr. ἰδέα.
(Dicţionarul etimologic român)
IDÉE s.f. 1. Formă de reflectare, de reprezentare generalizată a realităţii în conştiinţă; noţiune, concept. 2. Gândire, concepţie, fel de a vedea. 3. Concepţie de bază care se desprinde dintr-o lucrare literară, artistică etc.; concepţie fundamentală. ♦ Gând, opinie, părere, convingere, judecată. ♢ Idee fixă = imagine, gând care revine mereu în mintea unei persoane. ♦ Intenţie, plan. [Pron. -de-e. / cf. fr. idée, it. idea, gr., lat. idea < idein – a vedea].
(Dicţionar de neologisme)
IDÉE s. f. 1. formă de reflectare, de reprezentare generalizată a realităţii în conştiinţă; noţiune, concept. ♦ a avea ~ = a avea cunoştinţe (sumare), a fi informat despre... 2. gândire, concepţie, fel de a vedea. 3. concepţie de bază care se desprinde dintr-o lucrare literară, artistică etc. ♦ gând, opinie, părere, convingere, judecată. ♦ ~ fixă = imagine, gând care revine mereu în mintea cuiva. 4. intenţie, plan, proiect. ♦ o ~ (de) = o cantitate mică, puţin. (< fr. idée, lat., gr. idea)
(Marele dicţionar de neologisme)
a avea idei creţe expr. (adol.) a avea intenţii irealizabile sau inacceptabile de către cei din anturaj (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
idée s. f., art. idéea, g.-d. art. idéii; pl. idéi, art. idéile (sil. -de-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IDÉE s. 1. (FILOZ.) noemă. 2. noţiune. 3. concepţie. 4. v. părere. 5. consideraţie, considerent, constatare, observare, observaţie, opinie, părere, reflecţie, reflexie, remarcă. (Câteva idei asupra ...) 6. v. intenţie. 7. (MED.) idee fixă = manie, monomanie, obsesie, psihoză.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IDÉ//E ~i f. 1) Reprezentare generală şi abstractă, care se formează în conştiinţa omului, despre un obiect sau despre un fenomen; concept; noţiune. 2) Rezultat al procesului de gândire; gând. ♢ ~ fixă idee care stăruie mereu în mintea cuiva; idee obsedantă. A avea ~ a avea cunoştinţe sumare despre ceva. 3) Fel de a vedea lucrurile din jur, de a reprezenta realitatea. 4) Concepţie de bază a unei opere. ~ea romanului. ~ea spectacolului. 5) Intenţie de a întreprinde ceva. [Sil. de-e-] /<lat., gr. idea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
IDÉE s.f. 1. Formă de reflectare, de reprezentare generalizată a realităţii în conştiinţă; noţiune, concept. 2. Gândire, concepţie, fel de a vedea. 3. Concepţie de bază care se desprinde dintr-o lucrare literară, artistică etc.; concepţie fundamentală. ♦ Gând, opinie, părere, convingere, judecată. ♢ Idee fixă = imagine, gând care revine mereu în mintea unei persoane. ♦ Intenţie, plan. [Pron. -de-e. / cf. fr. idée, it. idea, gr., lat. idea < idein – a vedea].
(Dicţionar de neologisme)
IDÉE s. f. 1. formă de reflectare, de reprezentare generalizată a realităţii în conştiinţă; noţiune, concept. ♦ a avea ~ = a avea cunoştinţe (sumare), a fi informat despre... 2. gândire, concepţie, fel de a vedea. 3. concepţie de bază care se desprinde dintr-o lucrare literară, artistică etc. ♦ gând, opinie, părere, convingere, judecată. ♦ ~ fixă = imagine, gând care revine mereu în mintea cuiva. 4. intenţie, plan, proiect. ♦ o ~ (de) = o cantitate mică, puţin. (< fr. idée, lat., gr. idea)
(Marele dicţionar de neologisme)
a avea idei creţe expr. (adol.) a avea intenţii irealizabile sau inacceptabile de către cei din anturaj (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
idée s. f., art. idéea, g.-d. art. idéii; pl. idéi, art. idéile (sil. -de-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IDÉE s. 1. (FILOZ.) noemă. 2. noţiune. 3. concepţie. 4. v. părere. 5. consideraţie, considerent, constatare, observare, observaţie, opinie, părere, reflecţie, reflexie, remarcă. (Câteva idei asupra ...) 6. v. intenţie. 7. (MED.) idee fixă = manie, monomanie, obsesie, psihoză.
(Dicţionar de sinonime)