idempotență
IDEMPOTÉNŢĂ s.f. (Mat.) Proprietate a elementelor unei mulţimi având o operaţie binară, astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate. [< fr. idempotence, cf. lat. idem – acelaşi, potentia – putere].
(Dicţionar de neologisme)
IDEMPOTÉNŢĂ s. f. (mit.) proprietate a elementelor unei mulţimi având o operaţie binară astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate. (< fr. idempotence)
(Marele dicţionar de neologisme)
idempoténţă s. f., g.-d. art. idempoténţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
IDEMPOTÉNŢĂ s. f. (mit.) proprietate a elementelor unei mulţimi având o operaţie binară astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate. (< fr. idempotence)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)