idiolect

IDIOLÉCT, idiolecte, s.n. (Lingv.) Ansamblu al particularităţilor verbale ale unui vorbitor. [Pr.: -di-o-] – Din engl. idiolect.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IDIOLÉCT s.n. (Lingv.) Structură a unui idiom aşa cum apare la un vorbitor. ♦ Dialectul vorbit de un individ. [Pron. -di-o-. / < fr. idiolecte].
(Dicţionar de neologisme)

IDIOLÉCT s. n. folosire proprie a unui idiom de către un vorbitor; dialect vorbit de un individ. (< fr. idiolecte)
(Marele dicţionar de neologisme)

idioléct s. n. (sil. -di-o-), pl. idiolécte
(Dicţionar ortografic al limbii române)