idioplasmă
IDIOPLÁSMĂ, idioplasme, s.f. Substanţă celulară ipotetică, cu rol deosebit în procesele ereditare. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idioplasme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IDIOPLÁSMĂ s.f. (Biol.) Substanţă celulară ipotetică, având un rol deosebit în procesele eredităţii. [Pron. -di-o-. / < fr. idioplasme].
(Dicţionar de neologisme)
IDIOPLÁSMĂ s. f. parte activă a citoplasmei, cu rol în transmiterea caracterelor ereditare. (< fr. idioplasme)
(Marele dicţionar de neologisme)
idioplásmă s. f. (sil. -di-o-plas-), g.-d. art. idioplásmei; pl. idioplásme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IDIOPLÁSMĂ s.f. (Biol.) Substanţă celulară ipotetică, având un rol deosebit în procesele eredităţii. [Pron. -di-o-. / < fr. idioplasme].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
idioplásmă s. f. (sil. -di-o-plas-), g.-d. art. idioplásmei; pl. idioplásme
(Dicţionar ortografic al limbii române)