idolatrie

IDOLATRÍE s.f. (În religiile politeiste) Adorare a idolilor, închinare la idoli. ♦ Fig. Adoraţie; iubire exagerată. – Din fr. idolâtrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IDOLATRÍE f. 1) Credinţă în idoli; închinare la idoli. 2) fig. Dragoste sau admiraţie exagerată (faţă de cineva sau de ceva); adoraţie. [G.-D. idolatriei; Sil. -la-tri-] /<fr. idolâtrie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IDOLATRÍE s.f. 1. Adorare a idolilor, închinare la idoli. 2. (Fig.) Adoraţie, iubire exagerată. [Gen. -iei. / < fr. idolâtrie, lat. idolatria, cf. gr. eidolon – idol, latreia – închinare].
(Dicţionar de neologisme)

IDOLATRÍE s. f. 1. adorare a idolilor. 2. (fig.) adoraţie, iubire exagerată. (< fr. idolâtrie)
(Marele dicţionar de neologisme)

idolatríe s. f. (sil. -tri-), art. idolatría, g.-d. idolatríi, art. idolatríei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IDOLATRÍE s. v. adoraţie.
(Dicţionar de sinonime)