ie

ÍE, ii, s.f. 1. Bluză femeiască caracteristică portului naţional românesc, confecţionată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic şi împodobită la gât, la piept şi la mâneci cu cusături alese, de obicei în motive geometrice, cu fluturi, cu mărgele etc. 2. Parte a corpului la unele animale, reprezentată printr-o îndoitură a pielii. – Lat. [vestis] linea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÍE ii f. Bluză femeiască din componenţa costumului naţional, confecţionată din pânză albă şi ornamentată cu broderii sau cusături, de obicei geometrice, pe piept, la mâneci şi la guler. [Art. ia; G.-D. iei; Sil. i-e] /<lat. linea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ié adv. – Da. Germ. ja. În Trans. După Puşcariu, Lr., 280, în loc de e(ste), cf. fi.
(Dicţionarul etimologic român)

-ÍE/-IÚNE s. f. „stare”, „calitate”. (< fr. -ion)
(Marele dicţionar de neologisme)

íe s. f., art. ía, g.-d. art. íei; pl. ii, art. íile (sil. i-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

íe adv. (reg.) da, aşa e!.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
ÍE s. (Ban., Transilv. şi Maram.) spăcel. (Poartă fotă şi ~ înflorată.)
(Dicţionar de sinonime)

ÍE s. v. chişiţă.
(Dicţionar de sinonime)