iedec dex - definiţie, sinonime, conjugare

iedec

iedéc (iedécuri), s.n. – 1. Cal de dar. – 2. Bunuri casnice, obiecte, mobile. – 3. Odgon. Tc. yedek (DAR). – Der. iedecciu, s.m. (înv., rîndaş la cai), din tc. yedekci; iedecliu, s.m. (înv., servitor la curte), din tc. gedekil (Löbel 249; DAR), poate prin confuzie cu tc. yedekli „cu rezerve”.
(Dicţionarul etimologic român)

iedéc, iedécuri, s.n. (reg., înv.) 1. cal de paradă condus cu mâna; falaitar. 2. toate cele trebuincioase unei gospodării. 3. obiect de valoare din vechime. 4. odgon lung cu care se trăgea vasul în susul apei.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ie ied iede

Cuvinte se termină cu literele: ec dec edec