ieftin dex - definiţie, sinonime, conjugare

ieftin

[Sinonime]
IÉFTIN, -Ă, ieftini, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care are un preţ (relativ) mic, care nu costă scump; convenabil. ♢ Expr. (Adverbial) A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situaţie dificilă fără urmări serioase sau neplăceri (prea mari). 2. Fig. Lipsit de originalitate; comun, banal; trivial. Glumă ieftină. [Var.: iéften, -ă adj.] – Din ngr. efthinós.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IÉFTIN ~ă (~i, ~e) 1) şi adverbial (despre lucruri) Care costă puţin; cu preţ redus; necostisitor. Produse ~e. ♢ ~ ca braga foarte ieftin. A scăpa ~ a ieşi cu minimum de neplăceri dintr-o situaţie dificilă. (A fi) ~ la vorbă a vorbi mult şi (de obicei) fără rost; a-i plăcea să flecărească. 2) fig. Care nu are nimic de preţ, important; lipsit de originalitate; obişnuit; banal; comun; neoriginal; ordinar. Glumă ~ă. /<ngr. efthinos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

iéftin (iéftină), Adj. – 1. Care are un preţ mic, convenabil. – 2. (Înv.) Generos, mărinimos. – Var. eftin, (i)eften. Ngr. εὐθινός (Roesler 568; DAR), cf. ngr. φτηνός, bg., sb. jevtin. – Der. ieftinătate, s.f. (calitatea de a fi ieftin); ieftini, vb. (a scădea preţul; înv., a fi milostiv); ieftenşug, s.n. (înv., milă; înv., ieftinătate); (i)eftineţe, s.f. (înv., milă); (i)eftinie, s.f. (milă), înv.
(Dicţionarul etimologic român)

iéftin adj. m. (sil. ie-), pl. iéftini; f. sg. iéftină, pl. iéftine
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IÉFTIN adj. avantajos, convenabil, jos, mic, scăzut, (Transilv. si Ban.) lesne. (Preţuri ~.)
(Dicţionar de sinonime)

IÉFTIN adi. v. banal, comun, neoriginal.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Ieftin ≠ costisitor, scump
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ie ief ieft iefti

Cuvinte se termină cu literele: in tin ftin eftin