ieftinire

IEFTINÍ, ieftinesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) vinde cu preţ mai mic decât înainte; a (se) reduce costul, preţul (mărfurilor, serviciilor, lucrărilor etc.). – V. ieftin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IEFTINÍRE, ieftiniri, s.f. Faptul de a (se) ieftini. – V. ieftini.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IEFTIN//Í ~ésc tranz. A face să fie mai ieftin; a reduce din preţ. ~ mărfurile de larg consum. ~ serviciile comunale. /Din ieftin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ieftiní vb. (sil. ie-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ieftinésc, imperf. 3 sg. ieftineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ieftineáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ieftiníre s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ieftinírii; pl. ieftiníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IEFTINÍ vb. a (se) micşora, a (se) reduce, a scădea. (S-au ~ preţurile la ...)
(Dicţionar de sinonime)

IEFTINÍRE s. micşorare, reducere, scădere. (~ preţurilor.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A (se) ieftini ≠ a (se) scumpi
(Dicţionar de antonime)

A ieftini ≠ a scumpi
(Dicţionar de antonime)

Ieftinire ≠ scumpire
(Dicţionar de antonime)