iele dex - definiţie, sinonime, conjugare

iele

[Sinonime]
IÉLE s.f. pl. (Mai ales art.) Fiinţe imaginare din mitologia populară românească, înfăţişate ca nişte fete frumoase, îmbrăcate în alb, care apar numai noaptea, vrăjind, prin cântecul şi prin jocul lor, pe bărbaţi, asupra cărora au puteri nefaste; frumoasele, mândrele, dânsele, şoimanele, vântoasele, drăgaicele. – Din ele (pl. f. al lui el).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IÉLE f. pl. (în mitologia populară) Fiinţe imaginare, având înfăţişarea unor fete frumoase îmbrăcate în alb, care se crede că ar apărea numai noaptea şi ar face rău, în special, bărbaţilor; vântoase; şoimane; drăgaica. [G.-D. ielelor] /Din ele pron. pers.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

iéle s.f. pl. – Fiinţe imaginare cu puteri nefaste; frumoasele, dînsele, drăgaicele. – Var. ele. Este pl. al pron. pers. ea (DAR; Bogrea, Dacor., IV, 822; Candrea), eufemism care coincide cu dînsele „lemuri”, şi cu iel, s.m. (dracul), în loc de el. Totuşi, Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 176, credea că numele este dacic; după Diculescu 186, din germ. Elle. Înainte, Cihac, II, 508, se gîndea la mag. lél „spirit” şi Lokotsch 950 la tc. jel „vînt”, cf. vîntoasele. Din rom. provine probabil ţig. sp. ilo „spirit” (Besses 89).
(Dicţionarul etimologic român)

iéle s. f. pl. (sil. ie-), art. iélele, g.-d. art. iélelor
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IÉLE s. pl. (MITOL. POP.) (pop.) dânsele (pl. art.), drăgaice (pl.), frumoase (pl.), milostive (pl.), mândre (pl.), puternice (pl.), rusalii (pl.), sânziene (pl.), şoimane (pl.), şoimăriţe (pl.), vântoase (pl.), (reg.) nagode (pl.), samovile (pl.), sfinte (pl.), (Ban. şi Olt.) milostivnice (pl.), (prin Ban.) miluite (pl.).
(Dicţionar de sinonime)

COARDA-IÉLELOR s. v. silnic.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ie iel

Cuvinte se termină cu literele: le ele