ienicer

IENICÉR, ieniceri, s.m. Soldat din corpul de elită al vechii infanterii turceşti, recrutat la început dintre prizonierii de război, iar mai târziu dintre copiii turciţi ai populaţiilor creştine. [Var.: (înv.) ianicér, -i s.m.] – Din tc. yeniçeri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IENICÉR ~i m. ist. Ostaş care făcea parte din corpul de elită al infanteriei turceşti. /<turc. yeniçeri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ienicér (ienicéri), s.m. – Soldat din corpul de elită al vechii infanterii turceşti. – Var. ianicer. Mr. γianiţar, megl. ianiciar. Tc. yani çeri „oştire nouă” (Şeineanu, II, 224; Lokotsch 954). – Der. ieniceresc, adj. (de ieniceri); ienicereşte, adv. (ca ienicerii; în chip crud, nemilos); ienicerime, s.f. (ceată de ieniceri).
(Dicţionarul etimologic român)

ienicér s. m. (sil. ie-), pl. ienicéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ienicér (ianicér), ienicéri (ianicéri), s.m. (înv.) 1. soldat turc pedestru din garda Sultanului (recrutat la început din prizonierii de război, dintre copiii turciţi ai populaţiilor creştine). 2. (fig.) tâlhar, bandit.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)