iepure dex - definiţie, sinonime, conjugare

iepure

[Sinonime]
IÉPURE, iepuri, s.m. Gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinţi incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte şi cu coada foarte scurtă; animal din acest gen, vânat pentru carnea şi blana lui. ♢ Expr. Nu ştii de unde sare iepurele = nu poţi să ştii de unde îţi vine soluţionarea unei probleme. – Lat. lepus, -oris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IÉPUR//E ~i m. Mamifer rozător de talie medie, foarte sprinten, cu urechi lungi, coadă scurtă şi cu picioarele de dinapoi mai lungi decât cele de dinainte (vânat pentru carne şi blană). ♢ ~-de-casă iepure domestic, crescut pentru carne şi blană. (A fi) fricos ca ~ele (a fi) foarte fricos. A alerga (sau a fugi) ca un ~ a alerga (sau a fugi) foarte repede; a fi iute de picior. Cine aleargă după doi ~i nu prinde nici unul cel care încearcăfacă concomitent două lucruri nu reuşeşte să facă nici unul. A nu şti de unde sare ~ele a nu şti de unde poate apărea o şansă (în realizarea unui lucru, în rezolvarea unei probleme etc.). A împuşca (sau a prinde) doi ~i deodată a înfăptui (cu succes) două acţiuni deodată. Câţi ~i la biserică nimeni. Umbra-~elui plantă erbacee cu tulpină înaltă având frunze înguste, lungi şi flori galbene-verzui. /<lat. lepus, ~oris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

iépure (iépuri), s.m. – 1. Mamifer rozător de cîmp cu urechile lungi, vînat pentru carne şi blană (Lepus timidus). – 2. Varietate de casă a animalului anterior (Lepus cuniculus). – 3. Cotlet de porc. – 4. Supapă la foalele fierarilor. – 5. Boală bucală a vitelor. – 6. (Arg.) Soldat de infanterie. – Mr. l’epure, megl. l’epuri, istr. l’epur. Lat. lĕpǒrem (Puşcariu 765; Candrea-Dens., 807; REW 4991; DAR), cf. alb. ljepur (Meter 240; Philippide, II, 646), it. lebre (calabr. liépuru, riépule), prov. lebra, fr. lièvre, sp. liebre, port. lebre. Pentru semantismul sensului 3, cf. lat. musculus, de la mus, fr. souris. – Der. iepura, s.f. (nume tipic al animalului, datorită culorii blănii sale); iepuroaică, s.f. (femela iepurelui; varietate de struguri); iepuresc, adj. (de iepure); iepureşte, adv. (ca iepurii); iepurar, s.m. (cîine de vînătoare; varietate de vultur, Aquila fulva), pe care Candrea-Dens., 808 îl derivă direct din lat.; iepurime, s.f. (mulţime de iepuri de cîmp sau de casă); iepurărie, s.f. (crescătorie de iepuri; laşitate); iepurăriţă, s.f. (la cai, umflare a piciorului). – Din rom. provine ţig. yepuro (Wlislocki 92).
(Dicţionarul etimologic român)

câţi iepuri la biserică expr. deloc; nici unul / una. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

iépure-de-máre s. m. (sil. ie-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iépure s. m. (sil. ie-), art. iépurele; pl. iépuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lábă-de-iépure (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

úmbra-iépurelui (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ósul-iépurelui (bot.) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

saláta-iépurelui s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măcríşul-iépurelui s. m. (sil. -cri-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IARBA-IÉPURELUI s. v. susai, tremurătoare.
(Dicţionar de sinonime)

IÉPURE s. (ZOOL.; Lepus europaeus) (reg.) şoşoi, (glumeţ) urecheat.
(Dicţionar de sinonime)

UMBRA-IÉPURELUI s. v. sparanghel.
(Dicţionar de sinonime)

MĂCRIŞUL-IÉPURELUI s. v. măcriş.
(Dicţionar de sinonime)

OSUL-IÉPURELUI s. v. pojarniţă, sunătoare.
(Dicţionar de sinonime)

LĂPTUCA-IÉPURILOR s. v. sunătoare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ie iep iepu iepur

Cuvinte se termină cu literele: re ure pure epure