iernător dex - definiţie, sinonime, conjugare

iernător

IERNĂTÓR, iernătoare, s.n. Bazin străbătut la fund de un curent permanent de apă, în care se pun toamna peştii scoşi din heleşteie. – Ierna + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IERNĂT//ÓR ~oáre n. Bazin special în care se ţin pe timp de iarnă peştii scoşi din heleşteie. / a ierna + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

iernătór s. n. (sil. ie-), pl. iernătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ie ier iern ierna iernat

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator nator rnator