iernare

IERNÁ, iernez, vb. I. Intranz. A-şi petrece iarna undeva. ♦ Tranz. A adăposti şi a hrăni vitele în timpul iernii. – Lat. hibernare sau din iarnă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IERN//Á ~éz 1. intranz. A petrece timpul de iarnă (undeva); a trăi iarna (într-un loc). 2. tranz. (vite, oi) A adăposti şi hrăni în timpul iernii. /<lat. hibernare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ierná vb. (sil. ie-), ind. prez. 1 sg. iernéz, 3 sg. şi pl. ierneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IERNÁRE s. v. iernat.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A ierna ≠ a văra
(Dicţionar de antonime)