iertăciune
[Sinonime]
IERTĂCIÚNE, iertăciuni, s.f. (Înv. şi pop.) Iertare. ♢ Expr. Să fie cu iertăciune, formulă prin care se cer cuiva scuze pentru un act nepotrivit; nu vă supăraţi! A-şi lua iertăciune = a cere iertare de la rude şi de la prieteni pe patul de moarte. ♦ (Rar) Îngăduinţă, permisiune. – Ierta + suf. -ăciune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IERTĂCIÚN//E ~i f. 1) înv. v. IERTARE. ♢ Să fie cu ~ să nu vă supăraţi; să mă scuzaţi. 2) folc. Ritual nupţial, care constă în declamarea unor versuri la despărţirea miresei de părinţi. /a ierta + suf. ~ăciune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
iertăciúne s. f. (sil. ier-), g.-d. art. iertăciúnii; pl. iertăciúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IERTĂCIÚNE s. v. iertare, scuză.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IERTĂCIÚN//E ~i f. 1) înv. v. IERTARE. ♢ Să fie cu ~ să nu vă supăraţi; să mă scuzaţi. 2) folc. Ritual nupţial, care constă în declamarea unor versuri la despărţirea miresei de părinţi. /a ierta + suf. ~ăciune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IERTĂCIÚNE s. v. iertare, scuză.
(Dicţionar de sinonime)