ierugă

ierúgă (ierúgi), s.f. – Canal, jgheab de moară. – Var. (v)irugă, (v)iroagă. Sb., rut., rus. jaruga (DAR; Conev 38), cuvinte ce par să provină din tc. yarik. Dublet al lui ierec, s.n. (şanţ, canal de irigaţie), care provine direct din tc., cf. rus. erik, şi poate de la iar, s.n. (braţ al unui rîu care a secat), din tc. sau bg. jar, şi de la iarc, s.n. (Banat, şanţ), din sb. jarak.
(Dicţionarul etimologic român)

ierúgă s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ierúgii; pl. ierúgi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

i(e)rúgă, i(e)rúgi, s.f. (reg.) 1. braţ de râu ce duce apa la moară; iazul morii, gârla morii. 2. canal sau pârâu ce duce apa din mlaştini şi din bălţi în Dunăre; ierec.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
IERÚGĂ s. v. iaz.
(Dicţionar de sinonime)