ietac

IATÁC, iatacuri, s.n. 1. (Reg.) Cameră (mică) de culcare; dormitor, budoar. 2. (Înv.) Pat. [Var.: ietác s.n.] – Din tc. yatak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IETÁC s.n. v. iatac.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IATÁC ~uri n. Cameră mică de dormit; dormitor. /<turc. yatak.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

iatác s. n., pl. iatácuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iatác, iatácuri, s.n. 1. (reg.) cameră mică de culcare; budoar, dormitor. 2. (înv.) pat. 3. (înv.) gazdă de hoţi. 4. (reg.) unealtă de plugărie pentru cărat paie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)