ieteră

iéteră (iétere), s.f. – Vîrşă, vintir. – Var. eteră, (i)et(e)re, iatră. Rut. jater (Scriban).
(Dicţionarul etimologic român)

iéteră s. f. (sil. ie-), g.-d. art. iéterei; pl. iétere
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iéteră, iéteri şi iétere, s.f. (reg.) unealtă de pescuit cu plasa pe cercuri; vârşă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)