iezătură

IEZĂTÚRĂ, iezături, s.f. Baraj (de pământ, de piatră etc.) construit de-a curmezişul unei văi pentru a stăvili apa şi a forma un iaz. – Iezi + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IEZĂTÚR//Ă ~i f. Construcţie făcută într-un iaz pentru a stăvili apa; stăvilar la un iaz. /a iezi + suf. ~ătură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

iezătúră s. f. (sil. ie-), g.-d. art. iezătúrii; pl. iezătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iezătúră (iezitúră), s.f. (reg.) stavilă în calea unei ape; zăgaz, dig.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
IEZĂTÚRĂ s. v. baraj, stavilă, stăvilar, zăgaz.
(Dicţionar de sinonime)