iezuit

IEZUÍT, -Ă, iezuiţi, -te, s.m. (şi adj.) Membru al unui ordin de călugări catolici, întemeiat în 1534 de călugărul spaniol Ignaţiu de Loyola pentru combaterea Reformei şi întărirea puterii papale. ♦ Epitet dat unui om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. ♢ (Adjectival) Atitudine iezuită. – Din fr. jésuite, germ. Jezuit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IEZUÍ//T ~ţi m. 1) Membru al unui ordin de călugări catolici. 2) Persoană lipsită de sinceritate; făţarnic; prefăcut. /<fr. jésuite, germ. Jesuit
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

iezuít (iezuíţi), s.m. – 1. Membru al ordinului de călugări catolici întemeiat în 1534 de Ignacio de Loyola. – 2. Epitet dat unui om ipocrit, intrigant. – Var. (înv.) iezovit, jezuit. Lat. Iesuita (sec. XVIII), cf. sb. ježovit. – Der. iezuitic, adj. (care aparţine iezuiţilor); iezuitism, s.n. (concepţie morală, religioasă şi politică a iezuiţilor).
(Dicţionarul etimologic român)

IEZUÍT s.m. Membru al unui ordin de călugări catolici, creat în 1534 de Ignaţiu de Loyola pentru a lupta împotriva mişcărilor populare şi gândirii progresiste. ♦ (Fig.) Ipocrit, viclean, perfid. // adj. De iezuit, al iezuiţilor, specific iezuiţilor; perfid. [Cf. fr. jésuite, germ. Jesuit].
(Dicţionar de neologisme)

IEZUÍT s. m. 1. membru al unui ordin de călugări catolici, creat în 1534 de călugărul spaniol Ignaţiu de Loyola pentru combaterea Reformei şi întărirea puterii papale. 2. (fig.) om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. (< fr. jésuite, germ. Jesuit)
(Marele dicţionar de neologisme)

iezuít s. m. (sil. ie-), pl. iezuíţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IEZUÍT adj. v. duplicitar, fals, fariseic.
(Dicţionar de sinonime)

IEZUÍT s, adj. v. făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, viclean.
(Dicţionar de sinonime)