ighemon
ighemón (-ni), s.m. – Guvernator. – Var. ghemon, ighimon. Ngr. ἠγεμών, în parte prin intermediul sl. igiemonŭ. Sec. XVI, înv. – Der. ighemonicesc, adj. (aristocratic, distins), cf. Gáldi 199); ighemonicos, adj. (nobil, de neam), din ngr. ἠγεμονιϰός; ighemonicon, s.n. (demnitate, mîndrie); ighemonie, s.f. (demnitate de guvernator), din ngr. ἠγεμονεία. Cf. dubletul neol. hegemon, s.f.; hegemonie, s.f., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)
ighemón, ighemóni, s.m. (înv.) stăpân; domn, domnitor, ocârmuitor, guvernator, dregător; despuitor.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
ighemón, ighemóni, s.m. (înv.) stăpân; domn, domnitor, ocârmuitor, guvernator, dregător; despuitor.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)