iglu

IGLÚ, igluuri, s.n. Colibă făcută din blocuri de gheaţă sau zăpadă, construită de eschimoşi în regiunile polare. – Din fr. iglou.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IGLÚ s.n. Colibă făcută din gheaţă şi din zăpadă, care se întâlneşte în ţinuturile polare. ♦ Adăpost în formă de cupolă, construit din blocuri de zăpadă suprapuse. [Var. iglou s.n. / < fr. igloo < cuv. eschimos].
(Dicţionar de neologisme)

IGLÚ s. n. colibă din gheaţă şi zăpadă, în ţinuturile polare. (< fr., engl. igloo)
(Marele dicţionar de neologisme)

iglú s. n. (sil. -glu), art. iglúul; pl. iglúuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)