ignifuga dex - definiţie, sinonime, conjugare
IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde şi arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acţiunii focului şi a-i mări rezistenţa la ardere. – Din fr. ignifuger.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IGNIFÚ//G ~gă (~gi, ~ge) şi substantival (despre materiale, substanţe) Care este neinflamabil; care se aprinde greu. /<fr. ignifuge
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A IGNIFU//GÁ ~ghéz tranz. (materiale combustibile) A trata cu substanţe ignifuge. /<fr. ignifuger
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IGNIFÚG, -Ă adj., s.n. (Substanţă, material) care nu se aprinde sau care arde foarte greu. [Cf. fr. ignifuge, cf. lat. ignis – foc, fugare – a alunga].
(Dicţionar de neologisme)

IGNIFUGÁ vb. I. tr. A impregna sau a acoperi un material inflamabil cu o substanţă ignifugă. [Cf. fr. ignifuger].
(Dicţionar de neologisme)

IGNIFÚG, -Ă adj. (despre materiale) care nu se aprinde, care arde greu. (< fr. ignifuge)
(Marele dicţionar de neologisme)

IGNIFUGÁ vb. tr. a impregna un material inflamabil cu o substanţă ignifugă. (< fr. ignifuger)
(Marele dicţionar de neologisme)

ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. sg. ignifúgă, pl. ignifúge
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ignifugá vb., ind. prez. 1 sg. ignifughéz, 3 sg. şi pl. ignifugheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ig ign igni ignif ignifu

Cuvinte se termină cu literele: ga uga fuga ifuga nifuga