ignipunctură
IGNIPUNCTÚRĂ s.f. Aplicare a unor puncte de foc pe un ţesut cu ajutorul cauterului. – Din fr. ignipuncture.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IGNIPUNCTÚRĂ f. Aplicare a unor puncte de foc pe un ţesut cu ajutorul cauterului. /<fr. ignipuncture
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IGNIPUNCTÚRĂ s.f. (Med.) Cauterizare prin aplicarea unor puncte de foc, cu ajutorul unui ac. [< fr. ignipuncture, cf. lat. ignis – foc, punctura – înţepătură].
(Dicţionar de neologisme)
IGNIPUNCTÚRĂ s. f. cauterizare prin aplicarea unor puncte de foc pe un ţesut, cu ajutorul unui ac. (< fr. ignipuncture)
(Marele dicţionar de neologisme)
ignipunctúră s. f., g.-d. art. ignipunctúrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IGNIPUNCTÚRĂ f. Aplicare a unor puncte de foc pe un ţesut cu ajutorul cauterului. /<fr. ignipuncture
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
IGNIPUNCTÚRĂ s. f. cauterizare prin aplicarea unor puncte de foc pe un ţesut, cu ajutorul unui ac. (< fr. ignipuncture)
(Marele dicţionar de neologisme)
ignipunctúră s. f., g.-d. art. ignipunctúrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)