ignorare

IGNORÁ, ignorez, vb. I. Tranz. 1. A nu şti, a nu cunoaşte ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracţie de... – Din fr. ignorer, lat. ignorare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IGNORÁRE, ignorări, s.f. Faptul de a ignora. – V. ignora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IGNOR//Á ~éz tranz. 1) (studii, legi etc.) A refuza în mod conştient să cunoască şi să aplice. 2) (persoane) A trata fără consideraţie; a nu băga în seamă; a dispreţui; a desconsidera. 3) (probleme, datorii etc.) A trece cu vederea; a lăsa fără atenţie; a nesocoti. [Şi ignor] /<fr. ignorer, lat. ignorare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IGNORÁ vb. I. tr. 1. A nu cunoaşte, a nu şti. 2. A neglija, a simula că nu observă (pe cineva sau ceva). [Pron. ig-no-, p.i. 1 -rez, ignór, 3,6 -rează şi -ră. / cf. lat., it. ignorare, fr. ignorer].
(Dicţionar de neologisme)

IGNORÁRE s.f. Faptul de a ignora. [< ignora].
(Dicţionar de neologisme)

IGNORÁ vb. tr. I. a nu cunoaşte, a nu şti. 2. a neglija, a simula că nu observă (pe cineva sau ceva). (< fr. ignorer, lat. ignorare)
(Marele dicţionar de neologisme)

ignorá vb. (sil. mf. i-), ind. prez. 1 sg. ignoréz/ignór, 3 sg. şi pl. ignoreáză/ignóră
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ignoráre s. f. (sil. mf. i-), g.-d. art. ignorării; pl. ignorări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IGNORÁ vb. a neglija, a nesocoti, a omite. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.)
(Dicţionar de sinonime)

IGNORÁRE s. neglijare, nesocotire, omitere. (~ unor aspecte importante ale problemei.)
(Dicţionar de sinonime)