ilău

ILẮU, ilaie, s.n. (Reg.) Nicovală. [Var.: iléu, iléie s.n.] – Din magh. üllő.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ILẮU iláie n. Bloc de oţel folosit ca suport la forjarea manuală a metalelor; nicovală. /ung. ülö
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ilắu (-léie), s.n. – Nicovală. – Var. ileu. Mag. ülő (Cihac, II, 508; Gáldi, Dict., 93). În Mold.
(Dicţionarul etimologic român)

ilău s. n., art. ilăul; pl. iláie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ilắu, iláie, s.n. (reg.) 1. nicovală. 2. numele unui dans ţărănesc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
ILĂU s. v. nicovală.
(Dicţionar de sinonime)