ilam
ilám (-muri), s.n. – Sentinţă. Tc. ilam (Şeineanu, III, 69). Sec. XVIII, înv.
(Dicţionarul etimologic român)
ilám s.n. (înv.) sentinţă judecătorească scrisă, prin care se dădea cuiva câştig de cauză.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
ilám s.n. (înv.) sentinţă judecătorească scrisă, prin care se dădea cuiva câştig de cauză.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)