ilativ

ILATÍV, -Ă, ilativi, -e, adj., s.n. (Franţuzism) Conclusiv. – Din fr. illatif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ILATÍV, -Ă adj. Care conchide, conclusiv. // s.n. Caz care, în anumite limbi, arată tendinţa către un loc. [< fr. illatif, lat. illativus].
(Dicţionar de neologisme)

ILATÍV, -Ă adj., s. n. (caz) care, în anumite limbi, exprimă pătrunderea într-un loc; concluziv. (< fr. illatif, lat. illativus)
(Marele dicţionar de neologisme)

ilatív s. n., adj. m., pl. ilatívi; f. sg. ilatívă, pl. ilatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)